vis..

Camera mea ,biblioteca mea și eu ființa necunântătoare...ma uit melancolic pe gem în care toamna se zărește alergând haotic pe aleea infinită a găndurilor mele.Privesc geamul camerei mele ca o oglindă,el nu mă vede el mă luminează și mă descifrează încercând să mă hipnotizeze.Stau cu coatele pe biroul prăfuit și vechi ascultând simfonia cărților ce mă înconjoară și mă răsfață ori de cate ori cad pe gânduri , ca într-un abis , o fantasmă a lumilor trecute pline de arhangheli și îngeri.Fotoliu de sub mine pare greoi , abia mă mai suportă, pe mine omul ,scriitorul care încet, încet mă sfârșesc ca o lumânare în negura și adâncimea sufletului....E pe înserate aleea nu se mai vede iar eu vizez lumi, lumile basmelor norvegiene.E noapte , plouă nu mai bag nimic în seamă, mă arunc trândav ..în văzduh și adorm...

August.