Gând clasic

Îmbrăcat într-un costum maro în picioare pantofi de modă veche și pe cap cu o pălărie cehoslovacă, având un mers domol și controlat mă avânt libertin pe strada Gunderson, alunecând ușor pe pavajul cubic.Ora 4 după amiază soarele de octombrie își schimbă înfățișarea rânjindu-se la mine colorându-se într-un roș portocaliu.Frunzele se trântesc de-a valma în mine purtate de un vânt nebun și tânăr.Merg domol dar echilibrat străbătând mirosul plăcut al trandafirilor târzii, bătrânii de ei care în veacul acesta și-au păstrat veșnic culoarea și onoarea.Ici-colea păsări dezorientate zboară și parcă într-un cor încearcă să fredoneze o partitură...dar apusul le amuțește glasul.Ora 7 învăluie parcul, aleea care acum singuratică mă privește tristă... o părăsesc melancolic trântind ușa după mine , ușa cafenelei veșnic deschisă,pentru oameni ca mine clasici și nostalgici.

August.