Dacă știm că nu ne putem salva pe noi înșine......

Cât păcat mi s-a zămislit în trupul muribund și sufletul transcedent și câtă iluminare divină am pierdut lăsându-ma pradă îngerului morții....Dau o definiție a ceea ce înseamnă starea pierdută într-un infinit obscur,confuz și lent, o definiție șoptită de însuși și inegalabilul Karl Barth....”Ce am știi despre întuneric ,despre soarta și profunzimile vieții umane fără lumina revelației care străpunge întunericul?Cum ar putea omul să știe că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu și că este împotriva Lui dacă nu știe că Dumnezeu este pentru el ?Cum ar putea omul să știe că el însuși poate fi îndreptățit fără să facă absolut nimic, dacă nu știe că Dumnezeu Însuși l-a îndreptățit pentru răul pe care îl face?Dacă știm că am păcătuit fără motiv împotriva gloriei lui Dumnezeu și ne-am pierdut propria glorie ,atunci știm deja că gloria lui Dumnezeu a devenit cu atât mai mare.Dacă știm că nu ne putem salva pe noi înșine ,știm deja că suntem salvați de Dumnezeu. 

August