Sfânt,perfect...

Sfințirea, desăvârșirea,  lucrează împotriva răului, a firii pământești în vederea modelării și perfecțiunii caracterului.Sfințirea vine în urma lepădării de păcat, de sine, o lepădare absolută (că doar lui Dumnezeu trebuie să-I datorăm totul și întru-totul), lepădare sau eliberare la picioarele Răscumpărătorului.Această sfințire este minunată iar prin ea noi accedem spre Împărăția Luminii și a Dragostei Lui, și mai frumos se exemplifică această noțiune prin ce aduce ea , aduce un sfârșit iar acest sfârșit garantează o viață , nu o viață cunoscută oamenilor ci poate intuită... sau deloc ...este o viață veșnică ....magnific!

Dacă știm că nu ne putem salva pe noi înșine......

Cât păcat mi s-a zămislit în trupul muribund și sufletul transcedent și câtă iluminare divină am pierdut lăsându-ma pradă îngerului morții....Dau o definiție a ceea ce înseamnă starea pierdută într-un infinit obscur,confuz și lent, o definiție șoptită de însuși și inegalabilul Karl Barth....”Ce am știi despre întuneric ,despre soarta și profunzimile vieții umane fără lumina revelației care străpunge întunericul?Cum ar putea omul să știe că a păcătuit împotriva lui Dumnezeu și că este împotriva Lui dacă nu știe că Dumnezeu este pentru el ?Cum ar putea omul să știe că el însuși poate fi îndreptățit fără să facă absolut nimic, dacă nu știe că Dumnezeu Însuși l-a îndreptățit pentru răul pe care îl face?Dacă știm că am păcătuit fără motiv împotriva gloriei lui Dumnezeu și ne-am pierdut propria glorie ,atunci știm deja că gloria lui Dumnezeu a devenit cu atât mai mare.Dacă știm că nu ne putem salva pe noi înșine ,știm deja că suntem salvați de Dumnezeu. 

August

Rezonanța Schumann..?

Rezonanța Schumann?...ce este , cum se explică?..ce mă fascinează? Las doar un mic comentariu ,un mini eseu o părere dulce ce îmi face bucurie când mă gândesc la ea.
Această rezonanță reprezintă frecvența Pământului manifestată în interiorul atmosferei ,între Terra și ultima pătură atmosferică și anume Ionosfera, percepută prin undele electromagnetice exercitate de descărcările fulgerelor.Crește și crește, cândva a stagnat acum ajune la 13 Hz..și va continua .Este un ciclu cosmic iar o părere ar suna cam așa :din această frecvență rezultă și mișcarea sau ascensiunea spre finit a Pământului.(doar o părere).Sunt acei pași în Universul infinit ,acel ”întoarce-te acasă ”.Potrivit unor studii ceea ce percepep noi ca 24 de ore defapt ar fi 16 ..și înclin să dau dreptate cercetătorilor ei vrând-nevrând dau dreptate Bibliei, accentuând finalitatea ceea ce numim noi astăzi ”casă” și anume Pământ...(acum îmi mai pun și o altă întrebare ..oare cât era frecvența în vremea străbunilor biblici care trăiau ceva mai mult decât noi aprox. 1000 ani viață de om.? cum era definit timpul și spațiul atunci ? cât de dilatat sau compactat era?...întrebări care sper să le găsesc rasp. în lumea cealaltă.).Acest mers ușor dar sigur al Planetei duce undeva ,duce spre desăvârșire? Nu ..cred că duce spre distrugere ,spre scăderea iluminismului mintal spre o degradare a ființei umane, pentru că toate lucrurile la ora actuală duc spre o schematizare și subțiere a ființei umane ,îndobitocire spus modern , o modernizare a moravurilor și un coeficient scăzut a ceea ce înseamnă îndemânare ,conștiință ,iluminare si privatizarea libertății de a comunica cu Creatorul.(dar un avantaj enorm în ceea ce reprezintă Creatorul este că atunci când a însuflețit sufletul si duhul materia s-a văzut privată de această creație ,iar ei îi revine locul al 2-lea în ceea ce numim astăzi creație și trup iar comunicarea se face prin alte mijloace cunoscute de noi oamenii).Totuși aștept cu nerăbdare ziua aceea când la clipita ochiului sufletul va fi chemat acasă ,stările cosmice se vor modifica ,dimensiunile vor fi altele( ah și apropo de dimensiune când v-om reuși să pătrundem prin găurile negre să-l înștiințăm pe Einstein că mai există si a 4,5,6 etc dimensiune  si o să înțelegem de minune a 4 dimensiune de care vorbea Pavel (sfântul) numită și adâncimea o adâncime definită doar în sânul lui Dumnezeu ,în divinitate ți Îndumnezeire..)...,creațiile si corpurile cerești  universale vor fi altele ,iar acum să-l parafrazez pe C.S.Lewis...Natura își va vedea limitele supunăndu-se creației si supunându-se Marelui Anonim așa cum zice L.Blaga.               (doar o părere)

August.

”amatorism în iubire. și fantezie ”

O imagine îmi stăruie în minte și anume clipa când pe vremea școlii primare toamna își făcea apariția, eram eu ,sufletul și mintea buluc la geam.Urmăream frunzele care se colorau în aerul copt al vremii, vântul nebun ce se încolăcea de teii din grădină....orele de artă în care pictam funze și tablouri colorate  în ros-portocaliu.Era un timp minunat.Asemenea erau clipele adolescentine când visul se transforma în realitate asemenea cărților și romanelor de dragoste ,istorice și polițiste , vise curate și unice ,vise care nu se repetau ,erau tot altele și altele ...ceea ce îmi îmbogățea conștiința fantezistă , conștiința iubiri și a aventurii.Acum ? totul este îngrădit între 4 rame de tablou ,totul transformându-se într-o ”globalizare ” și vrând nevrând suntem păcăliți că sentimentele noastre de iubire-fantezie-aventură sunt gemene cu a altor oameni plăcându-ne aceleași povești,cauze și deznodământuri..(oare suntem toți la fel ?..)Nu... o mare minciună când tu și eu suntem unici și nerepetabili, ne naștem iar dacă vrei îți formezi o lume a ta plină de zmei și sirene , o lume văzută și colorată cu propria ta minte.
O parte a generației actuale se bazează pe un sistem de turmă foarte profesionist în care valori ca de exemplu : să îmi zică cum să iubesc , cum să-mi fac viața mai bună ,pe cine să iubești ,ce caracteristici să îndeplinească aceea persoană un deznodământ fericit și o cauză fericită ..toate puse haotic și cu mult amatorism într-un chenar și tablou pompos care place ochiului și nu minții.Nu mai avem posibilitatea să ne compunem propriile noastre iubiri aventuri și fantasme ,suntem din ce în ce mai învățați să credem că suntem la fel ,gândim la fel și vom fi conduși cam dupa aceleași standarde rigide și fără viață.Suntem tot mai departe de cărțile cele clasice și de demult în care autorul îți contura o imagine așteptând ca tu să o colorezi și să-i dai viață, dar acum totul este condus de iubire fără verdeață și fără originalitate un fel de OK american asociat cu un zâmbet fals cu gura până la urechi dar cu o minte și o inimă plină de confuzie (de gândire nici nu mai zic)
Oare de ce nu mai suntem acei oameni care altădată zburam spre înălțimi amețitoare (vorba lui Agârbiceanu) cu o minte plină de rațiune și creație autentică?...suntem oare roboți?...s-au ne temem de viitorul nesigur ascunși după cuvântări pompoase a unor amatori neîmpliniți sentimental.?
Ceea ce trebuie să faci este să îți lași rațiunea să zburde să zboare către Dumnezeu să te asiguri că ea va reveni la tine cu un răspuns de sus ,un răspuns luminos plin de creație și unic...asemenea clasicilor care te poftesc să-ți folosești mintea și nu ”intuiția” , simțul propriu și unic și nu simțul turmei domestice asemenea mioriței.

August.

Un mic articol de dimineață

Termin de citit o carte , un roman și rămân cramponat până la culme de finalul său.Hmm aș fi frut un final fantezist care să mă rupă puțin de realitate timp și spațiu gen:...și ochii mi se învârteau în cap , simțeam cum plutesc ..oare muream sau ?....da un sfârșit crucificat ca și tâlharul de pe cruce.Dar cartea mă surprinde ca de fiecare dată terminându-se ...”am părăsit orașul luminat de frestrele scăldate în soare...” dar plăcut , iar gândul mă duce la viața de dincolo de roman pe care o va trăi personajul .Oare îi va fi mai bine ?...sau își va găsi rostul ? Nu prea știu dar ceea ce știu ...vaporul în care s-a îmbarcat la despărțit poate definitiv de mine de fantezia literară de orașul în care și-a scăldat sufletul ...și totuși va trăi ..asta Da speranță...

August. 

Gând clasic

Îmbrăcat într-un costum maro în picioare pantofi de modă veche și pe cap cu o pălărie cehoslovacă, având un mers domol și controlat mă avânt libertin pe strada Gunderson, alunecând ușor pe pavajul cubic.Ora 4 după amiază soarele de octombrie își schimbă înfățișarea rânjindu-se la mine colorându-se într-un roș portocaliu.Frunzele se trântesc de-a valma în mine purtate de un vânt nebun și tânăr.Merg domol dar echilibrat străbătând mirosul plăcut al trandafirilor târzii, bătrânii de ei care în veacul acesta și-au păstrat veșnic culoarea și onoarea.Ici-colea păsări dezorientate zboară și parcă într-un cor încearcă să fredoneze o partitură...dar apusul le amuțește glasul.Ora 7 învăluie parcul, aleea care acum singuratică mă privește tristă... o părăsesc melancolic trântind ușa după mine , ușa cafenelei veșnic deschisă,pentru oameni ca mine clasici și nostalgici.

August.

vis..

Camera mea ,biblioteca mea și eu ființa necunântătoare...ma uit melancolic pe gem în care toamna se zărește alergând haotic pe aleea infinită a găndurilor mele.Privesc geamul camerei mele ca o oglindă,el nu mă vede el mă luminează și mă descifrează încercând să mă hipnotizeze.Stau cu coatele pe biroul prăfuit și vechi ascultând simfonia cărților ce mă înconjoară și mă răsfață ori de cate ori cad pe gânduri , ca într-un abis , o fantasmă a lumilor trecute pline de arhangheli și îngeri.Fotoliu de sub mine pare greoi , abia mă mai suportă, pe mine omul ,scriitorul care încet, încet mă sfârșesc ca o lumânare în negura și adâncimea sufletului....E pe înserate aleea nu se mai vede iar eu vizez lumi, lumile basmelor norvegiene.E noapte , plouă nu mai bag nimic în seamă, mă arunc trândav ..în văzduh și adorm...

August.

Istoria se repetă...

O vreme a ciclului istoric se revarsă și asupra timpului nostru, o păgână practică veche și iremediabilă.Observăm că din Antichitate, iar aici merg spre cultura grecească și cea romană, acest mizerabil păcat era infiltrat adânc în pătura socială : de la regi la nobili,bogați și magistrați această pervertire i se dă contur, un fond colorat stabilizându-l într-o practică bine definită.Dar ceea ce mă frapează și se aseamănă mult cu epoca contemporană rezultă că acest mizerabil obicei își face avânt de pe așa zisă trambulină a creștinismului....Parcurg un pic prin filele istoriei oprindu-mă la filosofia ”gnostică” care nu este altceva decât un sistem de dogme păgâne atașate creștinismului mult prea ușor acceptată.Anii 80-100 d.H gnosticismul îl va da pe inițiatul Cerintius din Efes un imoral personaj al Antichității despre care aflăm de la istoricul Eusebiu ...că spre surprinderea noastră acest Cerintius creștinul gnostic acceptă fără echivoc împreunarea dintre bărbat și bărbat, o cauză a nebunii mintale și nesatisfaceri emoționale ,lansând în istoria creștină și până azi practica pe care astăzi o cunoaștem sub termenul de homosexualitate.
Oare toleranța cu care ne învelim în acest joc murdar (ca și așa ziși creștini) nu este defapt un răspuns afirmativ al acestei mizerii?..oare noi care suntem cei capabili și cei mai inteligenți pe care i-a avut istoria nu facem decât să ne distrugem starea de normalitate?...Rămân la cuvintele Apostolului Ioan care spune: ”Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum Dumnezeu este curat.Oricine este născut din Dumnezeu este curat deoarece este născut din El .Și oricine rămâne în El nu păcătuiește, dar oricine păcătuiește nu L-a văzut , nu L-a cunoscut...”

August.

Drum crucial

Ion Minulescu

Rugă

Oh..Doamne ,aplec genunchi greoi și reci
În fața Ta Prea-Sfântu-Ți Tată,
Făcuta-mi eu greșeli adânci,
Căzut sunt eu în jale.

Iertare strig, tremură tot
Iar trupul stă pierdut pe cale
C-a fost rănit și îngrădit
Într-o celulă ca de moarte

Fața brăzdată-n lacrimi reci
Înmoaie o inimă de piatra
Iertare strig, tremură tot
Ființa bântuită-mi stă pe loc.

Ajuta-mă a înțelege
Că rugaciunea e o luptă
Și plin de sânge să m-aplec
Pe ai mei genunchi greoi și reci

În umilință să-mi plec capul
Picioarele să îți sărut
Să pot trai cu tot amarul
Dar să trăiesc lângă Stăpân.

Ah, cât aș vrea să Te privesc
Să văd lumina Ta infinită
Să mor cu ochii către cer
Să mor în Sânul Tau Stăpâne.

August.

Cu tine

E ziua când versurile se opresc.
Te sărut , te iubesc și plec
Și mă întreb de ce oare tu ?
Mă lași , te duci și pieri ?
Un abur gros o ceață deasă,
Mi te-a furat mi te-a ascuns....
Priveam atunci privesc și acum
Oare mai vii mai ești mai spui ?
Acele vorbe dulci ca mierea
Acele tandre mângâieri.....
Mă odihneam atunci cu tine
Mă odihnesc acum stingher ,
Totuși te simt te am te înfășor...
Cu tine mă trezesc și adorm
Cu tine mor și înviez..
Cu tine vreau...visez...visez..

August.

Cuvinte.

Am rostit atunci cuvinte și le-am pus în călimară
Am golit cuvinte grele și le-am murdărit pe foaie
Cu penița-mi scriu trecutul cu cerneală-mi scriu prezentul
Iar cu slove-năbușite îmi descriu eu Universul
Joc de voci răsunătoare îmi învioarează mintea
Și-mi strapung cu urlet trupul, cugetul și duhul.

August.

” Intelectualii ”

...și noi credem ,suntem învăluiți de ceea ce nu vedem ceea ce nu simțim  ci doar auzim ..auzim lucruri rele auzim despre terorism ,despre războaie, maladii,recesiuni economice,demografice de tot felul ..și totuși credem și ne minunăm”.Lumea” este un fel de mașină de spălat categoria A+++ în care mințile sunt spălate și clătite cu cel mai bun detergent numit ”dero sau lenor” Tv mass-media ar fi mai potrivit ,e un înălbitor un domestos infect ce ”dezinfectează” mințile indivizilor.Terorism , 11 septembrie centrale în explozie sau moartea crudă a unor lideri numiți și ”dictatori” sau creații proprii Ben-Laden? lideri ”teroriști”?  ..va zic eu lideri ce sunt mai presus de liderii lumii actuale deranjând coroane de regi și familii aristocrate ,aceste familii ce fac întrecere zi de zi , un fel de maratoon circuit cu obstacole ,iar obstacolele suntem noi ,cei din josul piramidei ,care suntem prinși în conflicte ,maladii ,boli,morți crunte atacuri din Paris ,Londra etc...războaie biologice economice ,recesiuni economice (ah și la modă este războiul meteo)....și lista continuă.E o competiție pe care noi o înțelegem dar nu avem cum să ședem la masa bogaților nici chiar fărămiturile pentru căței nu le avem, e ok suntem prea mulți și totuși puțini , iar tu care crezi că o să poți să ”schimbi lumea”o vei schimba poate aici sau pe lumea cealaltă ..nu știu ? ceea ce știu ma ajută să înțeleg ca ei vor alege pământul  și eu Universul (chiar și fără misterioasele ”drumuri către Lună Apollo ”)...știu și știm prea multe dar preferabil este de tăcut să creadă că fac ce vor... ,da material fac ce vor dar sufletește și spiritual nu au cum să mă atingă sau rănească ..eu voi câștiga într-o bună zi ,aici sau în lumea cealaltă.

August

Căutare

Hoinăresc prin mine, prin adâncul sufletului meu căutând raza de lumină și cunoaștere.Într-adevăr , adâncul sufletului meu este un abis, un abis creeat de Dumnezeu pentru a-L căuta,descoperi.El nu este pierdut,El este pretutindeni, eu sunt acel pierdut ,acel faliment în neant uitat în adâncul oceanului cosmic.Descopăr taina particulei cuantice ce mă ajută să îmi iau avânt spre Creator ...dar drumul e lung e obositor ,un drum ce pare pierdut, păgân și plin de spini așa cum îl înțeleg, un drum al Emausului o necunoaștere și o beție a minții nonalcoolice.Și totuși parcurg zile ,săptămâni ,ani ,ani cosmici, sunt într-o altă dimensiune asemenea ”adâncului ” amintit de Sf.Pavel.Dar eu sunt limitat ,trupul e limitat....dar totuși sufletul e cel ce mă salvează  să îmi pot continua drumul cosmic drumul enigmatic al plăcerilor și împlinirilor absolute....dar trebuie să mor să mor în trup apoi să înviez în duh pentru a intra în lumile nevăzute și nepercepute a marelui Dumnezeu.
Prin acest mister voi înțelege o părticică din creștinism.....

August.