Biblioteca lui Assurbanipal

Vreau să mă pierd prin ea să fiu o carte un roman un roman necunoscut scris de un anonim ce vreau pitit să stau pe raft si să-i ascult mintea marelui Assurbanipal care neîncetat se îngrămădește în barca lui Gilgameș pentru a nu fi prins de valurile învolburate desenate de Zei .Până la urmă se va înneca și va ajunge și el o istorie cu coperți de piele ce va sta la rându lui piti pe raft ....pe raftul bibliotecii mele..

August.

 

să scriu...

Vreau să scriu ,vreau să devin un mic scriitor ,o propoziție ce leagă articolul meu de un ziar.Da vreau...dar vrutul acesta presupune mai mult decât a încerca să bâjbâi câteva cuvinte rupte de prin nu știu ce alte articole și cărțulii pe care le-am citit.Aici intervine cunoașterea și setea după cultură generală , nu poți devenii un scriitor dacă mintea ta nu a parcurs tainele unei filozofii,ezoterism și teologii, istorii, geografiei ale științei  ale muzicii,picturii sau literaturii pentru copii ,basme si fantasme, poezie și drama ,în acest domeniu mintea  trebuie să fie puțin dezordonată ca să ai ce ordona, să ai de unde alege, mintea trebuie să fie o enciclopedie o bibliotecă ca cea din Alexandria...

August.

Boală imorală

America a aceptat. A aceptat schimbarea o schimbare schimonosită desprinsă dintr-un vis demonic al uciderii copiilor în cruciada anului 1212....Dar nu toți sunt cei ce au ales, aceștia stau pitiți în ungherele inimii lor așteptând sfârșitul, văzând dansul drăcesc al minților blestemate de imoralitate și decădere.O schimbare ce poate amuză lumile nevăzute ,un amuzament cinic dezvăluind neputința omenirii de a merge pe frânghia circarilor, iar căderea de la o înalțime relativă se va numii pervertire ,haos și sclintire a minții.

August.

Pași în Univers...

Fii independent față de muritori și dependent de Creator ,fiindcă El nu te-a facut un robot ,ci un om făcut din mâinile Lui ,un personaj din drama lumii cu rațiune și voință, nu doar un țap care mai și este ispășitor într-o lume în care vinovatul trebuie numaidecât să se războiască cu Creatorul și nu cu el însuși.Înțelepciunea sau cunoașterea divină rămâne misterul universului , o cunoaștere pe care eu aș fi cunoscut-o sub conștientul meu ,dar totuși ascunsă ,în vederea descoperirii aici pe Pământ ,aici unde informația se transpune uneori  prin materie ,alteori prin cunoaștere Absolută.
De ce trebuie să ne războim cu El ?când eu ca individ am puterea absolută și decisiva în a alege ”cărtile” ce se vor juca în viitor ,și totuși aici e misterul ; nu cunoști viitorul , trecutul încetul cu încetul îl uiți dar touși ai puterea de a anticipa ceea ce va fii  prin rațiunea,intuiția și inspirația divină , fapt ceea ce rezultă că suntem iubiți de Creator....dar mai intervine și cealaltă problemă, suntem iubiți dar distruși ,distrusă e uneori viața cu toate ale ei ,distruși sunt semenii noștrii, iar prin înțelepciunea firească vei vedea că te poți distruge .Aici intervine liberul albitru iar după cum ziceam nu esti un robot ,poti devenii un semi- zeu din mitologia greacă daca îți vei doza și supune liberul albitru în standardele morale și etice ale lumi ,sau măcar ale lui Hammurabi, iar atunci când vei reuși să te controlezi îți vei da seama ca natura ta nu e păgână ci divină, vei încerca să te îndrepți spre perfecțiune spre desăvârșire și eu unul asta îmi doresc , ceea ce mă duce cu gândul la un verset din Biblie care zice ”Fiți sfinți pentru că Eu sunt sfânt.” eu vreau sa fiu desăvârșit vreau să fiu perfect.
,

August.

Scrisorile lui Belerofon-Vladimir Pustan (o cărțulie cu scrisori,pamflete și culori un scris vesel și comic ,acru și sărat ,o carte în mai multe episoade-merită citită)

Pierdut

...hei da chiar tu ? chiar te plimbi ? hm Da..pe străzile pe care trandafiri încă mai vorbesc și se uită mirați când te văd pe tine încovoiat abia abia ce te mai plimbi .Ah dar stai .te-au văzut si tei cei bătrâni ,aruncau asupra ta ocări de crengi ca să-ți țină umbră pentru că te vedeau gârbovit,și șoșoteau despre tine ”a venit să ne vadă”.Dar tu le-ai întors spatele și te-ai dus spre nesecate poteci ,spre neființă...

Sfârșit

Și urletul lumii s-aude cu groază
Vin îngeri pe aripi de vânt
În turlă un preot se uită amețit
Că vine sfârșitul curând.

Adulmecă corbii cu spaimă tot fumul
Și fumegă-n groază nebunu
Se surpă pământul în patima moartă
Un preot anunță sfârșitul

August.

Poezia soției mele

O perlă din nouri coboară pe aripi
Iar mantia-i o rază de soare
Și cade alene ca o ploaie de vară
Venită din ceruri ...s-arată

Aceași ființă din mare s-arată
De astă dată-nvelită în valuri
O alungă curenții ca-ntr-un dans de mireasă
Ce vine la mire-n meleaguri

Și ultima oară s-arată aievea
Și-n vis și-ntr-o viață de om
E chiar nestemata de ea ..e femeia !
E perla pe aripi, pe valuri ..Alina.

August.

Răspunsuri la îndoieli...

”Căci la fel cu slăbiciunea de care dau dovadă ochii liliecilo față de lumina zilei este și aceea pe care sufletul nostru o arată mintea față de lucrurile care în mod natural sunt cele mai evidente ..” Aristotel-Metafizica, 2.....Din nou să îmi fie cu iertare trebuie să îl citez pe C.S.Lewis ,autorul meu preferat și încercat (bănuiala mea este ca noi toți avem afinitate spre un anumit autor , al meu este Lewis ), acesta rezumă din răsputeri să fixeze o definiție a minții sau mai bine zis a gândirii ,ceea ce îi dă batai de cap chiar si ilustrului Aristotel (sper să nu se supere)...și acest Lewis spune cam așa: ”Gândirea rațională a unui om reprezintă exact acea parte din Rațiunea eternă căreia starea creierului sau îi permite să devină operativă.Ea reprezintă ,așa zicând tranzacția încheiată sau frontiera fixată între Rațiune și Natură în același punct particular....Ceea ce numim gândire rațională la un om implică întotdeauna o stare a creierului ,în ultimă analiză un raport între atomi,iar rațiunea este ceva mai mult decât biochimia creierului.”
Lumile vor exista sau nu vor mai exista (cele materiale) dar cât vor exista își vor cunoaște întru totul gândirea ,doar dacă atribuie acestuia elementul divin și anume că ”..La început a fost Cuvântul..” ceea ce exemplifică foarte mult natura ei.Dacă nu, va trebui să definim omul cum zice Petre Țuțea ...parafrazez..: omul lipsit de divinitate (Dumnezeu) rămâne un biet animal rațional (raționamentul lui Darwin si Marx) care vine sau se naște de undeva și (de aici rezultă ca totuși e infinit și îi dă posibilitatea să iasă din sfera timpului și a spațiului) care se îndreaptă spre nicăieri-aici  zic ca acest ”nicăieri” nu mai face parte din Absolut și acest ”nicăieri” se va defini ca un vis utopic ,în care îți vei astuma urechile ca pe corabia lui Ulise .

August.

"....Incantarea ramane incompleta pana cand ajunge sa fie exprimata..." c.s.Lewis

Crud

Pășesc spre nesfârșite poteci și zări păgâne
Spre nesfârșite zări tălâmbe
Spre zările cumplite spre zările-negrite
Adâncul îmi e casă,adâncul îmi e calea
Pășesc alene,buimac spre veșnicie.
Mărșăluiesc în tropot spre patria orbită
Alerg cu chin în spate și negură pe umeri
Oprit îmi va fi totul,oprit în sărăcie
Alerg buimac si lacom spre zările-negrite
Sfârșita-mi chinul dulce ,sfârșita-mi viață avidă.
Iar gura e un blestem o pură blasfemie
Ocară-mi strig eu însumi,ocară și dispreț
Cuvintele sunt lăncii ce vor străpunge carnea ,
Iar vorbele-s satâre ce-mi sfâșie zăbava.


                                                                                             August.

Surprins în cărți

...și titlul continuă cu o imagine din lumea lui C.S.Lewis,desprinsă din autobiografia sa: ”Surprins de bucurie ”.Aici ilustrul creator de fantezie literară și filosofie, zugrăvește o imagine din camera sa amenajată în cel mai pur stil britanic,cu o masă prăfuită și uitată într-un ungher de fantezie gotică,un fotoliu greoi și bătrân care se încălzește lângă focul veșnic domol al unui șemineu.Toate aceste lucruri învăluite sub influența păgână a vremiibritanice, o vreme asemuită cu fețele brăzdate și sumbre a bravilor vikingi.În tot acest tablou autorul alege să-și trăiască parcă ultima zi din viață, citind nebunește o carte,...un basm norvegian, o saga cu gust de piper negru evadată din tărâmul bibliotecii așezată strategic ca strajă, privind decorul clasic si batrân al nostalgicei camere.Basmul se scurge încet în mintea cititorului odată cu lumânarea care parcă să aibă răbdare o veșnicie, topindu-se încet,încet până când filele cărții vor murii și vor fii înmormântate în misterioasa bibliotecă, misteriosul cimitir intelectual,poetic.

August.

Dac sau român?Haidem să zicem dac.Popor magnific,puțin ciudat nelipsind factorul mistic din el ,puterea de a-i reda măiestria.Și totuși nu mai sunt ,poate câțiva costoboci și carpi prin Moldova românească dar la cum arată regiunea îi voi numi ”țărani din stepele mongole.Acei oameni în care civilizația și spiritul autohton zace undeva în straturile litosferice ale României.Greșeala lor fatală, a fost că teoria nu sa îmbinat cu practica sau mai bine zis mințile luminate a acelor tarabostes au rămas scris doar pe tăblițe iar practica a însemnat lovirea cu sapa și nu cu sabia ,lovirea în pământul natal și nu în pământul dușmanului.Greșeala noastră rămâne ”cum că românul se pricepe la toate” iar noi toți suntem geologi fără studii asemenea groparilor de prin cimitire care în loc să construim săpând construim astupând cred că de teama corbilor singuratici cocoțați pe câte o cruce singuratică și rece ,în care se odihnește robul cui?..robul pământului că materia neînsulfețită nu se descoperă pe ea însăși.

August.

Meditatii la Psalmi -C.S.Lewis (un punct de vedere entuziasmant dar si in acelasi timp fericit asupra secretelor poetice ale Psalmilor)
Despre Minuni.Cele patru iubiri.Problema Durerii-C.S.Lewis (o problema filosofica abordata in cel mai pur stil apologetic , in incercarea de a-L aduce pe Dumnezeu mai aproape de muritori intru-un cadru rational)
Zahei Orbu-V.Voiculescu ( cand insistenta nu oboseste si caracterul nu inceteaza a se dezvolta ,cand trupul nu te mai ajuta ...ramane poate speranta credintei vazuta prin ochii mintii si a sufletului din alte perspective decat cele cu care suntem obisnuiti)
Fața de lumină a creștinismului (Meditații)-Ion Agârbiceanu ( o incercare si il apreciez ca a reusit il invidiez pe marele Agarbiceanu ..ca a reusit a face din crestinism sau il ajuta pe om a intelege crestinismul rational si nu prin intuitie)

Frustrare

Îmi este greu a pune vers pe foaie
Căci ca poet trimis în lumea virtuală
Ș-acolo dau stângaci din călimară
Căci nimeni nu mă vede, nimeni nu mă-ntreabă,
Să fie oare acest om poetul?
Ce scrie și cu sânge bietul?
Iar stiloul lui nu mai scrie ci străpunge....
...sunt obosit,atătea gânduri cred..că pe azi
ajunge.

August.

Se va întâmpla?

                                                                                            Un stângaci scriitor, mic panfletar, om mărunt al articolelor mărunte mâzgâlite cu cerneală neagră într-un ziar, un ziar mediocru dar citit de clasa oamenilor simpli a căror minte intelectuală se definește prin frumoasa culoare de octombrie cu miros de cafea proaspătă măcinată.Locul lui să fie în colțul din stânga sus la rubrica meditații sau ”sfârșit”... de pagină sau artă poetică.O strofă dintr-o poezie culeasă din raftul minții usor blestemate de furia și descântecul romanelor cu domni în haine negre cu pălării misterioase și doamne cu rochii bufante și mărgele, pe partitura sunetelor de tren...acele sunete aflate în învălmășala monotoniei peronului, animată de câte un câine bezmetic.Un tropot de cal ce târâie o căruță sau caleașcă plină de ....acum vă las pe domniile voastre să spune-ți :ori e o caleașcă cu un domn ce deține o făbricută în sudul Londrei sau o căruță plină cu alimente a unui vânzător ambulant de la periferia Manhattan-ului zdruncinând din temelii liniștea dinaintea furtunii , adică forfotul orașului trezit după o noapte lungă și obositoare în care a ațipit din nou cu coatele pe masă.

August.

Știrile de la ora?...nu contează, ca e 5 sau 7 pm...e la TV

Și-au creeat un formalism hidos un fel de soi de corcitură un fel de crasă îngrășare de materie în trup,lăsând sufletul la stadiul de vierme ce abia,abia se mai mișcă pe trupul lor putred și murdar.Sunt oameni cu instincte animale de companie cu ”suflet” de om primitiv cu cap de bou ,un fel de mitologie românească.                            August

Crud

Pășesc spre nesfârșite poteci și zări păgâne
Spre nesfârșite zări tălâmbe
Spre zările cumplite spre zările-negrite
Adâncul îmi e casă,adâncul îmi e calea
Pășesc alene,buimac spre veșnicie.
Mărșăluiesc în tropot spre patria orbită
Alerg cu chin în spate și negură pe umeri
Oprit îmi va fi totul,oprit în sărăcie
Alerg buimac si lacom spre zările-negrite
Sfârșita-mi chinul dulce ,sfârșita-mi viață avidă.
Iar gur e un blestem o pură blasfemie
Ocară-mi strig eu însumi,ocară și dispreț
Cuvintele sunt lăncii ce vor străpunge carnea ,
Iar vorbele-s satâre ce-mi sfâșie zăbava.


                                                                                             August.

Asasinarea Țarului?

 Doar o ipoteză...”mit”..? E ceea ce mă întreb: care și cum vor sosii evenimentele ,care și cum va arăta cartea ”norocoasă” sau care va fi arma cu care țarul va fi trimis dincolo ?Poate se roagă și acum să existe Purgatoriu pentru a se reîntoarce să-și răzbune averile,iar dacă îl va citi pe P.Johnson, în care se regăsește descris și zugrăvit mai ceva ca Lenin sigur va învia ,dar acum se pune problema când? ...cred că la învierea judecății.Și totuși nu moare ,se zvărcolește chiar dacă luneta corporatiștilor e fixată pe creierul sau...Ah eram să uit are un creier mult mai oțelit decât majoritatea, iar asta îl face o personă negativă,un impostor ,un hulitor al legilor Nord Atlantice,și da asta face pentru a-și proteja ceea ce tătuca Stalin a cam pierdut sau mai bine zis le-a dăruit ”amantei” Anna Pauker., ceea ce mai nimeni la ora actuală nu poate să se laude cu cantități astronomice și pământuri zici ca-i fermierul preriilor al Willei Cather .Revenim la personajul nostru ,acest brav țar ,și totuși slab,deoarce el nu va vedea niciodată caracatița din căminul său (sau nu va vrea să o vadă) întinsă alene pe sub canapele și fotoliile din Kremlin.Soljenițân mort, Boris Nemțov mort, cine e mai pe listă ? cred ca el ,acel mare judoka care deocamdată se uită mânios din Moskova ,acest blonduț care încă mai poate să le râdă în nas” Marii Adunari Mondiale.”..dar până când?..

August.

Surprins ... în cărți..

...și titlul continuă cu o imagine din lumea lui C.S.Lewis,desprinsă din autobiografia sa: ”Surprins de bucurie ”.Aici ilustrul creator de fantezie literară și filosofie, zugrăvește o imagine din camera sa amenajată în cel mai pur stil britanic,cu o masă prăfuită și uitată într-un ungher de fantezie gotică,un fotoliu greoi și bătrân care se încălzește lângă focul veșnic domol al unui șemineu.Toate aceste lucruri învăluite sub influența păgână a vremiibritanice, o vreme asemuită cu fețele brăzdate și sumbre a bravilor vikingi.În tot acest tablou autorul alege să-și trăiască parcă ultima zi din viață, citind nebunește o carte,...un basm norvegian, o saga cu gust de piper negru evadată din tărâmul bibliotecii așezată strategic ca strajă, privind decorul clasic si batrân al nostalgicei camere.Basmul se scurge încet în mintea cititorului odată cu lumânarea care parcă să aibă răbdare o veșnicie, topindu-se încet,încet până când filele cărții vor murii și vor fii înmormântate în misterioasa bibliotecă, misteriosul cimitir intelectual,poetic.

August.