O Europă confuză

O imagine a Europei întinsă în propria capcană, de la paharele cu cucută ale lui Socrate și Hannibal la moartea și trădarea întelectului, acea moarte și trădare lentă în fanatism, minciună, lăcomie și pierzare, apoi o înviere iluminată în haos-parcă prea multă lumină......și totuși ajunsă undeva în ziua externării din spitalul timpului.Se vede ignorantă, cuceritoare, mândră, lacomă și duplicitară.Pășește rapid în istorie întinzând curse, creeând imperii. descifrând mituri și iată ajunsă în înaltul piramidei.Trufașă, mândră și bine închegată, umblă ca un împărat zeificat plimbată într-un car de foc tras de oamenii negrii a căror identitate nu s-a cunoscut  sau nu s-a vrut cunoscută.
Se îngrădește, se individualizează creeandu-și propriile standarde murdare multe la număr dar cu un efectiv omenesc cât mai redus  iar ”ceilalți” rămân victime ale sclavagismului, foamei și a mizeriei stând parcă biblic la masa bogatului din ce în ce mai închirciți și murdari.
Mândria mai și explodează uneori iar ea frumoasa Europă cade în capcana nevăzută a sângelui spiritual.Se destramă rupându-se asemenea valurilor trântite cu nesaț de stânci.Își încearcă diversitatea în unitate se individualizează ca mădulare dar structurate în același corp formând din nou același imperiu ”sfânt” a lui Constantin.Este bolnavă, zdruncinată, confuză prefăcând zâmbetul în schimonosire iar de 100 de ani se chinuie cu o boala necruțătoare, un cancer imaginar dar totuși real dând frâu cariilor și bolilor să avanseze .

Dupâ atâția ani se va mai întoarce ciuma neagră?Sau vom mânca din nou floarea de cartof a morții de la 1530?

August.