Filon rabinul evreu, scria prin anii 20 î.Hr., un comentariu asupra Logosului Divin, din perspectivă vechi testamentară, transpusă în limbajul filosofic elenistic de atunci, vrând a explica logic, credința iudaică și existența lui Dumnezeu Yehova. Interesant modul de abordare ce se aseamănă izbitor cu concepția evanghelistului Ioan, care este singurul de pe paginile Noului Testament ce-L abordează pe Cristos din aceast unghi.
”...Iar din Logosul divin, ca dintr-un izvor, se despart și țâșnesc cele două puteri. Una este puterea creatoare prin care Maestrul a așezat și rânduit toate lucrurile, acesta se numește Dumnezeu. Iar cealaltă este puterea regală, deoarece prin intermediul ei Creatorul domnește peste lucrurile create, acesta se numește Domnul. În Logos sunt cele două puteri ale lui Dumnezeu, puterea de a crea și a domni și din acest motiv Logosul poate fi numit Dumnezeu și Domn.
În Ioan Logosul este agentul creației, iar Logosul întrupat este agentul judecății lui Dumnezeu. Tot în Ioan Logosul este recunoscut ca Domn și Dumnezeu, o numire dintre cele mai importante ale lui Isus în teologia ioanină.” (Dicționarul Noului Testament-Daniel G.Reid, pag.682)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu