Crud

Pășesc spre nesfârșite poteci și zări păgâne
Spre nesfârșite zări tălâmbe
Spre zările cumplite spre zările-negrite
Adâncul îmi e casă,adâncul îmi e calea
Pășesc alene,buimac spre veșnicie.
Mărșăluiesc în tropot spre patria orbită
Alerg cu chin în spate și negură pe umeri
Oprit îmi va fi totul,oprit în sărăcie
Alerg buimac si lacom spre zările-negrite
Sfârșita-mi chinul dulce ,sfârșita-mi viață avidă.
Iar gura e un blestem o pură blasfemie
Ocară-mi strig eu însumi,ocară și dispreț
Cuvintele sunt lăncii ce vor străpunge carnea ,
Iar vorbele-s satâre ce-mi sfâșie zăbava.


                                                                                             August.