Căință

Au curs din El lacrimi fierbinți
Ce au udat odată o grădină
Au curs șuroaiele de sânge printre spini
Curmând o viață sfântă,
Născând eternitatea.
Acea grădină acum e un locaș
Al veșnicei păreri de rău și umilință
Iar râul roșu printre spini nu a secat
E limpede, vorbește și se scurge...

August.