Tu scrii, gonind printre salcâmi
Cu trupul tau molatic și plin de insomnii
Te vad aici în parc pe ulițe și-n case,
Te vad cum te întinzi pe-o scândură de oase,
Încerci să îți amâni o moarte un trecut,
Scriind poeme de morți și de amurg,
Te-ai strecurat ușor printre copaci și cruci
Acum nu te mai vad, te duci iar să te culci?
Sau stai gândind lunatic un ultim trist poem,
Scurtat la mijloc ca timpul nu-i etern
Te-ai ofilit surprins printre cuvinte
Te-ai stins tomnatic.... vânduta-ți sufletul...
pe-un strop cu linte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu